MOTTO : "Somnul ratiunii naste monstri."
Dupa 27 de ani de trait in MINCIUNA, iata ca, la aproape 27 de ani de cand niste tineri care au fost SACRIFICATI ca niste miei de Paste, desi la vremea respectiva se sarbatorea NASTEREA Domnului IIsus Hristos si nu INVIEREA, adevarul despre LOVITURA DE STAT din Decembrie "89 incepe "sa-si arate fata".
In opinia mea, acest ADEVAR este FORTAT sa iasa la suprafata, deoarece, dupa Evenimentele din Decembrie "89, Romania a devenit, din punct de vedere economic, o PRADA DE RAZBOI impartita intre Est si Vest, asa cum a fost Polonia, din punct de vedere politic, o PRADA DE RAZBOI la inceputul celui de Al Doilea Razboi Mondial, impartita "FRATESTE" de Hitler si Stalin.
In anexa 3 este prezentat in articolul "Magnații ruși – "asasinii economici" care au ruinat industria românească", publicat de ziarul Cotidianul sub semnatura lui Vasile Surcel.
In ceea ce priveste "PRADA DE RAZBOI" a Vest-ului, imi permit sa amintesc faptul ca PETOLUL si PADURILE Romaniei au fost facute CADOU austriecilor, conditie in care s-a ajuns ca in Romania pretul carburantilor sa fie cel mai mare din Europa, iar conform unor statistici CIA, din Romania in ultimii 26 de ani s-au scos circa 400 miliarde dolari.
In "eseul" "CINISMUL NEMARGINIT AL PRIMARULUI MUN.FOCSANI, DECEBAL BACINSCHI", postat in data de 21.09.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., am anexat un eseu scris de prof. univ. Iulian Fota intitulat "Al treilea val al imposturii academice de masa".
Dupa parerea mea, SUPRAPUNEREA afirmatiilor facute de prof. Iulian Fota in eseul "Al treilea val al imposturii academice de masa" peste efectul celor 50 de ani de COMUNISM, perioada in care POPORULUI ROMAN i s-a INTERZIS sa GANDESCA, iar acest lucru l-a scos perfect in evidenta "LOZINCA" muncitorilor de la IMGB din anii "90, "NOI MUNCIM, NU GANDIM", ar putea fi cauza PASIVITATII poporului roman la JEFUIREA tarii.
Faptul ca mi-am permis sa GANDESC m-a facut sa traiesc o experienta foarte interesanta de viata si care, asa cum am aratat in EPILOGUL de la "eseul""VA DEVENI FOCSANIUL NOUL IERUSALISM AL LUMII CRESTINE?", postat in data de 15.10.2015 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., m-a ajutat sa-L descopar pe Dumnezeu.
Asa cum am mai spus de multe ori, cand am decis sa fac publica INGINERIA FINACIARA de la CUP Focsani, prin care, incepand cu anul 2000, se calculeaza GRESIT pretul la mc de apa si canal vandut cetatenilor mun/focsani, nu am plecat "caine surd la vanatoare", ci am stiut foarte bine in ce ma bag.
In conformitate cu planul meu de actiune avand numele de cod "RUPERE DE UTERE", la sedinta ordinara a CL Focsani din luna noiembrie 2016 ar fi trebuit sa prezint BRAND-ul "ELEFANTUL de Focsani", dar, asa cum am precizat in "eseul""ANIVERSAREA A 9 ANI DE CAND, INTR-UN DISPRET TOTAL FATA DE CETATEANII MUN. FOCSANI, A FOST VOTAT IN C.L. FOCSANI FALSUL AUDIT DIN CARE REZULTA CA S.C. CUP FOCSANI CALCULEAZA CORECT PRETUL LA M.C. DE APA SI CANAL", postat in data de 05.11.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., din motive de campanie electorala am considerat ca trebuie sa aman acest EVENIMENT.
Prin intermediul rubricii de comentarii de la ziarul Monitorul de Vrancea, in timp, am facut un STUDIU DE PIATZA, pentru a vedea momentul in care maxima mea mioritica, "Asa cum capra desteapta ciobanul, asa si foamea ii va destepta pe focsaneni !", va avea tangenta cu realitatea.
Amintesc ca aceasta "MAXIMA" mioritica am "lansat-o" in anul 2008, cand am candidat ca independent pentru un post de consilier in CL Focsani si circa 30% dintre focsanenii pe care am incercat sa-i conving sa ma voteze m-au intrebat "Decat sa-mi dati o hartie, nu mai bine imi dati un Kg de zahar sau ulei ?".
Constat cu mare placere ca a inceput sa se ITZEASCA momentul in care maxima mea mioritica amintita mai sus ar putea sa aiba tangente cu realitatea.
In aceste conditii, se impune sa fac niste precizari, dupa cum urmeaza:
A. - Daca dl.Liviu Dragnea si cu d-na Alina Gorghiu s-au certat pe tema FURTULUI de slogan electoral, personal consider ca numele codului meu de actiune "RUPERE DE UTERE", sub care actionez de peste 10 ani, "bate la cur", daca este sa o citez pe d-na senator Sorina Placinta, atat prin PROFUNZIME cat si VIRILITATE, sloganurile electorale ale PSD si PNL;
B - BRAND-ul "ELEFANTUL de Focsani" nu trebuie sa fie connfundat cu BRAND-ul "Magarul Troian de Tara Vrancei", deoarece intre cele doua BRAND-uri este o diferenta RADICALA.
Ce am in vedere cand fac aceasta afirmatie?-a. Despre BRAND-ul "ELEFANTUL de Focsani" am fost foarte clar in EPILOG-ul de la "eseul""ANIVERSAREA A 9 ANI DE CAND, INTR-UN DISPRET TOTAL FATA DE CETATEANII MUN. FOCSANI, A FOST VOTAT IN C.L. FOCSANI FALSUL AUDIT DIN CARE REZULTA CA S.C. CUP FOCSANI CALCULEAZA CORECT PRETUL LA M.C. DE APA SI CANAL", postat in data de 05.11.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com..
Stilul de "LUPTA" al "ELEFANTULUI de Focsani" este IDENTIC cu al elefantilor GENERALULI cartaginez Hanibal.
-b. BRAND-ul "Magarul Troian de Tara Vrancei" reprezinta un personaj "SIMTITOR", care, atunci cand sesizeaza ca un ALES al focsanenilor, deci un om politic mioritic de Tara Vrancei, intra cu masina in pana de bemzina, respectiv PANA PROSTULUI, imediat il ia la SHTANGA si pana nu il scoate din necaz nu se lasa.
In plus,"Magarul Troain de Tara Vrancei" este LECTOR la Institutul Fericirii, patronat de Elena Udrea, cea care va avea o contibutie decisiva pentru ca Focsaniul sa devina NOUL Ierusalism al LUMII CRESTINE. NOTA: - A se vedea "eseul""VA DEVENI FOCSANIUL NOUL IERUSALISM AL LUMII CRESTINE?", postat in data de 15.10.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.
Desi problemele tehnico-economice sustinute de mine afecteaza pe orice cetatean al mun.Focsani, efectul celor 50 de ani de comunism a afectat foarte mult DEMNITATEA focsanenilor, despre care cred ca ar putea fi campionii Romaniei la capitolul LASITATE, in conditiile in care Tara Vrancei a fost una dintre ultimele REDUTE castigate de comunism.
In legatura cu acest aspect, consider ca am fost foarte clar in "eseul" " NU MA ERIJEZ INTR-UN "CHE GUEVARA" DE FOCSANI", postat in data de 29.05.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com..
Daca in ceea ce priveste marea masa a focsanenilor LASITATEA lor ar putea avea drept cauza NEPUTINTA si NESTIINTA de a intelege anumite aspecte tehnico-economice, nu acelasi lucru este valabil in cazul "INTELECTUALITATII" de Focsani, la care COMUNISMUL a ATROFIAT orice urma de DEMNITATE.
La "INTELECTUALITATEA" mioritica de Focsani imi place modul in care aceasta asteapta "para malaiata", considerand ca altii ar trebui sa le rezolve problemele, dar si PUPINCURISMUL JENANT de care este capabila o parte din aceasta "INTELECTUALITATE" mioritica de Focsani.
La toate aceste aspecte am sa ma refer, la modul concret, intr-un viitor "eseu" pe care il voi posta pe blogul ulisegrosu.blogspot.
Desi din motivele aratate mai sus am fost nevoit sa aman lansarea BRAND-ului "ELEFANTUL de Focsani", continui sa actionez, respectand intocmai PRINCIPIILE codului "RUPERE DE UTERE".
Pentru a se vedea in ce consta aceste "PRINCIPII", rog sa se coroboreze anexa 1 si anexa 2 de la "eseul" ""ANIVERSAREA A 9 ANI DE CAND, INTR-UN DISPRET TOTAL FATA DE CETATEANII MUN. FOCSANI, A FOST VOTAT IN C.L. FOCSANI FALSUL AUDIT DIN CARE REZULTA CA S.C. CUP FOCSANI CALCULEAZA CORECT PRETUL LA M.C. DE APA SI CANAL", postat in data de 05.11.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com.." cu anexa 1 si anexa 2 de la prezentul "eseu" si sa se CONCLUZIONEZE.
NOTA : Anexa 1 reprezinta informarea nr.76119/14.11.2016, facuta primarului mun.Focsani, prin care mi-am motivat retragerea de la un concurs pentru ocuparea unui post in Primaria Focsani, iar anexa 2 reprezinta o petitie transmisa prin mail adresata conducerii Serviciului Anticoruptie Vrancea si inregistrata la nr.881140/15.11.2016.
18.11.2016 Ulise Grosu
Anexa 1
Domnului primar al mun. Focsani
nr.76119/14.11.2016
Domnule Primar,
Subsemnatul, Ulise Grosu, cu domiciliul stabil in mun.Focsani, str. Constitutiei, nr.9, bl.9, ap.10, desi am fost total surprins de faptul ca mi-a fost acceptat dosarul de inscriere la concursul pentru ocuparea functiei de inspector la Compartimentul contracte, achizii, energie din cadrul Primariei Focsani, care va avea loc in data de 15.11.2016, prin prezenta va aduc la cunostinta retragerea mea de a participa la acest concurs.
Motivul pentru care ma retrag de la sustinerea acestui concurs este INCOMPATIBILITATEA situatiei in care ma aflu in prezent cu prevederile art. 77, lit. g. din Legea nr.188/1999, republicata, privind Statutul functionarilor publici, unde se precizeaza urmatoarele : "g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;" "atrage răspunderea disciplinară prin incălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege".
INCOMPATIBILITATEA mea fata de prevederile art. 77, lit. g. din Legea nr.188/1999, rezulta din urmatoarele:
1. Personal, consider ca mi s-a desfacut DISCIPLINAR contractul de munca de la ENET prin Decizia 619/2006 a Curtii de Apel Galati, pe motiv ca mi-am permis sa GANDESC, deoarece am facut publica INGINERIA FINACIARA de la CUP Focsani, pe care am considerat-o si o consider NENEGOCIABILA.
Din "eseul" "INGINERIA FINACIARA DE LA CUP FOCSANI SI BUZUNARUL FOCSANENILOR", postat in data de 13.06.2015 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., rezulta foarte clar ca la mijloc este vorba de o MEGAECROCHERIE si nu de o fictiune;
2. La sedinta ordinara din aceasta luna a CL Focsani se implinesc 9 ani de cand primarul Decebal Bacinschi, intr-un DISPRET TOTAL fata de cetatenii mun.Focsani, a reusit sa-i determine pe consilierii mun. Focsani sa voteze un FALS AUDIT, din care rezulta ca SC CUP Focsani calculeaza "CORECT" pretul la mc de apa si canal vandut in mun. Focsani.
Pentru a SARBATORI acest eveniment, cu ocazia sedintei ordinare a CL Focsani din luna noiembrie 2016, am vrut sa prezint noii conduceri a Primariei Focsani si CL Focsani BRAND-ul "ELEFANTUL de Focsani".
Deoarece sedinta ordinara din aceasta luna a CL Focsani are loc in plina campanie electorala, am decis sa aman prezentarea BRAND-ului "ELEFANTUL de Focsani".
La acest lucru m-am referit in "eseul""ANIVERSAREA A 9 ANI DE CAND, INTR-UN DISPRET TOTAL FATA DE CETATEANII MUN. FOCSANI, A FOST VOTAT IN C.L. FOCSANI FALSUL AUDIT DIN CARE REZULTA CA S.C. CUP FOCSANI CALCULEAZA CORECT PRETUL LA M.C. DE APA SI CANAL", postat in data de 05.11.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com.
3. De asemenea, consider ca PREJUDICIUL de circa 5 milioane de euro rezultat in urma FALSELOR procese CUP-ENET este rezultatul a unei NEGLIJENTE IN SERVICIU si nu o "datorie istorica", asa cum pretinde ca este directorul ENET, Manole Merchea.
La toate petitiile inaintate conducerii Primariei Focsani si CL Focsani, ale caror copii sunt anexate la "eseul""ATROFIEREA SENTIMENTULUI DE A FI OM LA "BURGHEZIA PROLETARA" POSTDECEMBRISTA", postat in data de 04.04.2015 pe blogul ulisegrosu.blogspt., in care amintesc si de FALSELE procese CUP-ENET, am primit numai raspunsuri in DISPRETUL legii, intocmite de numitul Cazaciuc Dan si semnate de primarul Decebal Bacinschi.
4. Aceste raspunsuri date in DISPRETUL legii si al cetatenilor mun.Focsani de care am amintit la punctul "3" m-au ajutat sa DEMONSTREZ, pe baza de HOTARARI DE INSTANTA si alte inscrisuri oficiale, modul in care "Sistemul din Provincia Europeana Vrancea" si-a subordonat JUSTITIA pentru a LEGALIZA jefuirea unei colectivitati, respectiv pe cetatenii mun. Focsani.
5. De asemenea, in opinia mea, toti angajatii Primariei Focsani care au semnat INTAMPINARI inaintate la instanta in procesele pe care le-am avut in ultimii 10 ani cu Primaria Focsani au incalcat prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale Legii nr.7/2004 privind Codul de conduita al functionarilor publici.
6. Prin HCL Focsani nr.3/2015, in opinia mea, s-a BREVETAT o ABERATIE ECONOMICA, deoarece s-a aprobat marirea pretului de productie a Gcal produsa la ENET, in conditiile modernizarilor facute, iar acest aspect spune totul despre "PROFESIONALISMUL" directorului Manole Merchea.In conformitate cu Decizia 1937/09.11.2015, pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul 446/91/2015 (Anexa 3 a "eseului" "ORI CRAPA SAMARUL, ORI MOARE MAGARUL", postat in data de 24.12.2015 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com), rezulta ca Directia Economica din Primaria Focsani s-ar face vinovata de aceasta ABERATIE ECONOMICA.
De altfel, cred ca este posibil ca principalul motiv pentru care s-a decis POLITIC, la nivelul "Sistemului din Provincia Europeana Vrancea", numirea domnului Manole Merchea ca director la ENET a fost "PROFESIONALISMUL" cu care acesta, in calitate de director la ADS Vrancea, a rezolvat problema de la Pomicola Focsani, unde presa a scris ca ar fi vorba de un "TUN" de 400 milioane de euro.
7. Principiul meu, exprimat in EPILOGUL de la "eseul""VA DEVENI FOCSANIUL NOUL IERUSALISM AL LUMII CRESTINE?", postat in data de 15.10.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., din care citez "Eu nu mai pot recupera NIMIC din ceea ce am pierdut in LUPTA cu "BURGHEZIA PROLETARA POSTDECEMBRISTA MIORITICA DE TARA VRANCEI", ci ma multumesc cu DESCOPERIREA lui Dumnezeu ca urmare a acestei LUPTE, pe care o consider a fi o MARE REALIZARE. ..............Victoria mea asupra Sistemului din Provincia Europeana Vrancea ar trebui sa le dea SPERANTA tinerilor romani ca lucrurile se pot schimba si in Romania, tineri despre care d-na Simona Popescu afirma:
"În afara celor două categorii de tineri dornici de succes cu orice preț, enumerate mai sus, există o a treia, cea mai numeroasă de altfel: cei fără pile sau proptele oculte, oameni de caracter, onești şi competenţi, care ocolesc ”scurtăturile”, dar nu reuşesc să-şi găsească binemeritatul loc în structurile decizionale ale propriei lor ţări. Cei care merită cu adevărat să fie ocrotiţi şi promovaţi. Cei care pot însemna cu adevărat viitorul României, copiii noştri, ai tuturor celor cinstiți, bogați sau săraci deopotrivă, lucrând împreună pentru un viitor prosper, curat și onest pentru toți românii.", este in CONTRADICTIE TOTALA cu prevederile art. 77, lit. g, din Legea nr.188/1999.
In conditiile in care :
a. In perioada 2006-2010 am SUPRAVETUIT din munca de salahor, deoarece, datorita "MITULUI Oprsan", mi-a fost IMPOSIBIL sa gasesc un loc de munca in "Provincia Europeana Vrancea.
Ca BONUS, in respectiva perioada fostul primar Decebal Bacinschi si-a propus drept IDEAL AL VIETII sa-mi vanda locuinta pentru ca ENET-ul sa-si poata recupera intr-o singura transa onorariul platit av.Ion Bratu, angajat pentru litigiul de munca avut cu mine la Curtea de Apel Galati.
Mentionez ca pentru mine "MITUL Oprisan" a reprezentat REFUZUL unor patroni de a ma angaja, sub pretextul ca "daca ma vor angaja, se vor trezi cu toate controalele pe cap".Cel mai SIMPATIC refuz de care am avut parte in respectiva perioada in spetza gasirii unui loc de munca l-am primit de la d-na senator Sorina Placinta, care mi-a trantit telefonul in "bot", spunandu-mi "Nu din cauza mea aveti necazuri".
b. Anul trecut am putut trai din ajutorul de somaj, iar anul acesta am reusit sa obtin jumatate de norma didactica de profesor necalificat, deoarece, fiind o PERSOANA SPECIALA, in cazul meu Ministerul Invatamantului a considerat ca nu sunt valabile prevederile din Constitutia Romaniei, art.15, lit. b,
- consider ca voi putea supravetui si anul acesta, pana vor fi rezolvate PROBLEMELE de INTERES PUBLIC pe care le am in DIVERGENTA PRINCIPIALA cu conducerea Primariei Focsani si CL Focsani si unde este vorba de un PREJUDICIU de multe milioane de euro.Avand in vedere cele aratate mai sus, consider ca sunt INTEMEIATE motivele pentru care m-am retras de la sustinerea concursului pentru ocuparea postului de inspector din cadrul Compartimentului contracte, achizitii, energie - Primaria mun.Focsani .
14.11.2016 Ulise Grosu
Anexa 2
---------- Mesaj redirecționat ----------
De la: Grosu Ulise <ulisegrosu@gmail.com>
Data: 14 noiembrie 2016, 06:26
Subiect: petitie adresata conducerii Serviciului Anticoruptie Vrancea
Către: vrancea.dga@mai.gov.ro
Domnului Sef Serviciu Anticoruptie Vrancea
Nr.881140/15.11.2016
Domnule Comisar Sef,
Subsemnatul, Ulise Grosu, cu domiciliul stabil in mun.Focsani, str.Constitutiei nr.9, bl.9, ap.10, jud.Vrancea, prin prezenta va informez ca in urma cu ceva timp, in presa locala a aparut un articol in care se facea vorbire despre faptul ca sefii deconcentratelor din jud.Vrancea au fost instruiti de catre seful Serviciului Judetean Anticoruptie Vrancea, comisar sef Viorel Cherciu, in legatura cu "Strategia Nationala Anticoruptie" aprobata de Guvernul Ciolos.
Avand in vedere "PROFESINALISMUL" de care au dat dovada organele abilitate ale Statului Roman din jud.Vrancea, in data de 08.09.2016, cand s-au reunit la Carrefour pentru a face din Targul Focsani *NOUL Caracal al Romaniei*, am cosiderat ca respectiva instruire privind Strategia Nationala Anticoruptie ar putea fi o actiune similara cu cea din data de 08.09.2016.
De altfel, intr-un comentariu facut la respectivul articolul de presa, am intrebat daca dl.comisar sef Viorel Cherciu in ultimii 10 ani a locuit pe LUNA sau pe planeta MARTE, deoarece in mun. Focsani este EXCLUS sa fi locuit.
Aceasta intrebare am pus-o si in "eseul" "ANIVERSAREA A 9 ANI DE CAND, INTR-UN DISPRET TOTAL FATA DE CETATEANII MUN. FOCSANI, A FOST VOTAT IN C.L. FOCSANI FALSUL AUDIT DIN CARE REZULTA CA S.C. CUP FOCSANI CALCULEAZA CORECT PRETUL LA M.C. DE APA SI CANAL", postat in data de 05.11.2016 pe blogul ulisegrosu.blogspot.com.
Avand in vedere ca in ultimii 10 ani am demonstrat, pe baza de hotarari de instanta si alte inscrisuri oficiale, care au fost anexate in fotocopie la "eseurile" postate pe blogul ulisegrosu.blogspot.com., ca "Sistemul din Provincia Europeana Vrancea" si-a subordonat JUSTITIA pentru a LEGALIZA jefuirea unei colectivitati, respectiv pe cetatenii mun.Focsani, imi permit sa intreb daca "Serviciul Judetean Anticoruptie Vrancea" este parte componenta a CORUPTIEI din "Provincia Europeana Vrancea".
NOTA : Indiferent de raspunsul primit la intrebarea de mai sus, deoarece in discutie este vorba de un PREJUDICIU de multe milioane de euro, rezultat ca urmare a unor hotarari de instanta si nu a unui dat cu presupusul, aceasta problema cu privire la faptul ca "Serviciul Judetean Anticoruptie Vrancea" ar putea fi parte componenta a CORUPTIEI din "Provincia Europeana Vrancea" am sa o aduc si la cunostinta d-lui ministru al Ministerului Administratiei si Internelor.
14.11.2016 Ulise Grosu
Anexa 3
"Haiducii"
ca pe vremea SOVROM-urilor
Magnații
ruși – "asasinii economici" care au ruinat industria
românească
(Articol
apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de marţi, 15
noiembrie)
Înființate
în 1945, SOVROM-urile au fost cel mai dur instrument politico-economic prin
care URSS a jefuit România, timp de aproape un deceniu. Ultimul SOVROM s-a
desființat în 1956, dar influența sovietică a continuat, sub diverse forme, și
în deceniile următoare. Anii au trecut, iar regimul comunist din România s-a
travestit în „democrația originală” de azi. După un an, în decembrie 1991, a
dispărut și URSS. A dispărut, dar nu a murit: a lăsat în urmă Federația Rusă,
tot un fel de URSS, mai mică, dar la fel de agresivă. Spre deosebire de URSS,
Rusia de azi își pune însă rar în mișcare diviziile de tancuri. Acum folosește
arme mult mai subtile: își aruncă în luptă oamenii de afaceri, mulți foști
ofițeri din serviciile secrete, preschimbați în „investitori strategici’’.
Investitori care, odată veniți în România, au aplicat tactica pământului
pârjolit: în câțiva ani au acaparat întreprinderi, uneori întregi ramuri
industriale strategice, pe care, la fel ca pe vremea SOVROM-urilor, le-au
jefuit până s-a ales praful de ele.
„Cârtițele”
KGB și GRU
Cei
mai celebri au fost generalii Nicolae Militaru, Dumitru Penciuc și Vasile
Ionel. Plus amiralii Emil „Cico” Dumitrescu și Ștefan Kostial. La scurt timp,
după reactivarea lor, foștii spioni KGB și GRU au ocupat funcții de înaltă
răspundere, inclusiv cea de ministru al Apărării Naționale, pe care generalul
Nicolae Militaru a deținut-o un timp. Despre acesta se știe că, la rândul lui,
a reactivat circa 70 de colonei și generali trecuți, și ei, în rezervă după ce
s-a aflat că erau agenți ai spionajului militar sovietic – GRU. Ieșite,
astfel, la lumina zilei, fostele „cârtițe” KGB și GRU și-au activat, la rândul
lor, agenții „conservă”, așadar oamenii care i-au ajutat să spioneze pentru
sovietici. Oameni care, încet-încet, s-au infiltrat în noua clasă politică
post-decembristă, în noile servicii secrete, dar și printre așa-zișii noștri
capitaliști. Iar de aici și până la rebranșarea României la influența rusească
a mai fost doar un pas. Pas care a și fost făcut, cu efecte devastatoare
pentru economia românească.“
Balșoi
Teatr? Niet… Balșoi faliment!
De
obicei, un afacerist își investește banii în ideea că va obține oarece profit,
pe care apoi îl va reinvesti. Afaceriștii ruși veniți la noi au procedat însă
exact pe dos. Ușor, ușor, sau „pas cu pas” cum ar zice un „clasic în viață”,
ajutați și de corupția generalizată de pe meleagurile dâmbovițene, magnații
estici au ajuns să controleze întreprinderi și întregi ramuri industriale de
importanță strategică. Indiferent dacă a fost vorba despre metalurgia feroasă
și neferoasă ori despre resursele energetice naturale – petrol și gaze
naturale –, procedura a fost cam aceeași: privatizări dubioase, pe care
justiția noastră nu s-a obosit să le analizeze, în urma cărora rușii au
preluat întreprinderi mari și importante. Apoi, exact ca „asasinii economici”,
au „muls” tot ceea ce se putea mulge din ele. În timp, le-au falimentat și, în
final, le-au vândut pe mai nimic.
Mechel
& comp
Acasă
la el, grupul siderurgic Mechel este considerat cel mai important producător
de oţel din Federaţia Rusă. Afacerile concernului se concentrează pe patru
domenii: minerit, siderurgie, feroaliaje şi energie electrică. Compania-mamă,
OAO Mechel, aparţine miliardarului Igor Zyuzin. Grupul Mechel a intrat pe
piaţa românească în 2002. Apoi, în anii următori a ajuns să dețină controlul
asupra combinatelor Mechel - Câmpia Turzii (INSI), Mechel - Târgovişte (COS),
Ductil Steel - Oţelu Roşu, Ductil Steel - Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel -
Reparaţii Târgovişte. La un moment dat, firmele Mechel din România aveau circa
7000 de angajați. Apoi, în 2008, situația a luat-o razna și a scăpat de sub
control. Legendele urbane afirmă că, în acel an, Igor Zyuzin a intrat în
dizgrația lui Putin care, pe atunci, era premierul Rusiei. În această
calitate, Putin a acuzat grupul Mechel că exportă cărbune la un preț inferior
celui cu care îl vindea pe piața rusească. Chemat la sediul Guvernului, Zyuzin
nu s-a prezentat, motivând că este bolnav. Se spune că, atunci, Putin ar fi
spus: „Bolnav, bolnav, dar cred că ar trebui să se facă bine cât mai repede.
Altfel, va trebui să-i trimitem un doctor și să rezolvăm toate problemele”.
Bineînțeles că toată lumea știe ce înseamnă la Moscova „a rezolva toate
problemele”. Indiferent dacă Putin a spus ori nu acele cuvinte, cert este un
lucru: acțiunile Mechel s-au prăbușit cu 30 la sută, iar capitalizarea
companiei a scăzut de la 15 la 10 miliarde de dolari. Apoi, conform
statisticilor rusești, în noiembrie 2012, Banca Centrală a Rusiei a anunțat că
titlurile de valoare emise de Mechel nu mai erau acceptate ca împrumut
colateral. Iar asta însemna un singur lucru: „Balșoi Faliment”! Dacă în anul
2011, combinatele Mechel din România aveau afaceri de peste un miliard de
euro, la începutul lui 2012, Mechel a vândut tot către o firmă anonimă din
Bucureşti. Este vorba despre „Invest Nikarom”, care a cumpărat toate acele
întreprinderi care fuseseră, cândva, mândria industriei noastre metalurgice,
pentru doar 52 de euro, așadar 230 de lei noi. Noul proprietar a devenit rusul
Victor Chumakov, care a băgat combinatele respective în insolvenţă, decizie
care le-a prăbușit fără drept de apel. Atunci, închiderea combinatelor Mechel
a redus producția de oțel a României cu peste 15 la sută. Prin recul, și
sectorul construcțiilor a primit o lovitură la fel de cruntă: în absența
oțelului beton autohton, firmele de construcții au fost nevoite să-l cumpere
din străinătate, fapt care a trimis mulți constructori direct în faliment.
Grupul
TMK și alte „mărunțișuri”
Aflată
în proprietatea miliardarului rus Dmitry Pumpyansky, compania TMK produce ţevi
din oţel, laminate şi sudate. Având o cifră de afaceri de circa 3,3 miliarde
de dolari, TMK este considerat al doilea producător mondial de ţevi. În total,
TMK deţine şapte uzine metalurgice, cinci în Rusia şi două în România:
TMK-Artrom SA Slatina, producător de ţevi laminate, şi TMK-Reşiţa, fostul
Combinat Siderurgic Reşiţa, companie administrată de TMK-Artrom. Dmitriy
Pumpyansky, președintele consiliului director al TMK, este cunoscut drept un
susținător înfocat al lui Vladimir Putin. Până acum, nu au fost semnalate
nereguli în ceea ce privește activitatea TMK. Dar, în contextul amenințărilor
proferate de Putin la adresa României, mai ales după operaționalizarea
scutului de la Deveselu, are cineva vreo îndoială despre ceea ce va face
Pumpyansky în cazul acutizării relațiilor dintre România și Rusia?
Adio,
aluminiu românesc!
Alt
sector al economiei românești în care ruşii au pătruns în forță și cu efecte
devastatoare este tot unul strategic: metalurgia neferoaselor, în special
aluminiul.
Alro
Slatina (ALR): Specializată în producerea de aluminiu, Alro este considerată
cea mai importantă afacere derulată de ruși în industria noastră metalurgică.
O afacere pe care, cu bună știință, au dus-o în pragul falimentului. Până în
2002, Alro Slatina era una dintre puţinele companii de stat care funcționau pe
profit. Dar, în acel an, în urma unei privatizări hai să-i zicem
controversate, statul român a scos la vânzare 10 la sută din acțiunile
întreprinderii. Acțiuni care au fost achiziționate, pentru doar 11,5 milioane
de dolari, de oligarhul rus Vitali Mașițki. Anterior, rusul cumpărase de pe
bursă alte 40 la sută din acțiunile Alro. Conform statisticilor oficiale, de
la privatizare și până în 2011, ruşii au încasat dividende în valoare de peste
1,5 miliarde de lei. Alro Slatina a fost și unul dintre cei mai mari
consumatori de energie din România: acoperea circa 8 la sută din piața
națională. Dată fiind importanța ei strategică, Alro a beneficiat de contracte
încheiate direct cu Hidroelectrica, cea care îi oferea energia electrică la un
preț foarte mic. Dar, în această privință, lăcomia rusească și-a găsit rapid
un aliat: ticăloșia românească. Mare parte a tranzacţiilor Alro s-au făcut în
guvernarea Năstase, când documentele au fost semnate de răposatul Ovidiu
Mușetescu, fost şef al APAPS – Autoritatea pentru Privatizare și Administrare
a Participațiunilor Statului. Ulterior, Alro Slatina s-a dovedit a fi o vacă
bună de muls pentru toate partidele din România. Tranzacţiile grupului condus
de Mașițki au fost supervizate și legalizate de casa de avocatură
Zamfirescu-Racoţi-Predoiu. Așadar, de cabinetul de avocatură al fostului
ministru al Justiţiei, liberalul Cătălin Predoiu. Iar atunci când Alro a dorit
să cumpere energie direct de la compania de stat Hidroelectrica, în afacere
s-au implicat, într-un fel sau altul, atât fostul consilier prezidențial
Theodor Stolojan, cât şi Elena Udrea şi Dorin Cocoș, pe atunci soţul acesteia.
La un moment dat, a existat o anchetă a Parchetului, anchetă despre care nu se
mai știe mare lucru. Apoi, după 2012, când Hidroelectrica a intrat în
insolvență, Alro a fost nevoită să cumpere tot mai multe certificate verzi,
pentru a primi subvenţiile acordate de stat producătorilor de energie verde.
De atunci și până acum, Alro Slatina a avut pierderi din ce în ce mai mari.
Astfel, în 2013 a avut o cifră de afaceri de circa 2,02 miliarde lei,
echivalentul a 457 milioane de euro, în scădere față de anul 2012 cu 12 la
sută. Ajunși în acest punct, patronii ruşii ameninţă că vor închide producţia,
ceea ce ar fi o grea lovitură pentru toată economia românească.
Actuala
„invazie” economică rusă s-a declanșat încă din decembrie 89, când Ion Iliescu
a discutat la telefon cu tovarășii de la Moscova, cărora le-a explicat „cine
suntem și ce dorim să facem”. În zilele următoare, tot el a dispus reactivarea
unor generali, trecuți în rezervă după ce contraspionajul românesc descoperise
că erau agenți KGB și GRU.
ALOR
Oradea: Produsă printr-o tehnologie extrem de complexă, alumina este materia
primă de bază din care se produce aluminiul. Unicul furnizor era ALOR Oradea,
singurul combinat specializat în acest domeniu. Înființată în 1965, ALOR
producea anual, circa 240.000 de tone de alumină, livrate către Alro Slatina.
Dar, în 1998, combinatul din Oradea a fost cumpărat, la un preț modic, de
către oligarhul rus Oleg Deripaska, prin intermediul companiei Russkii
Aluminii. În 1999, fabrica a intrat în lichidare, iar în anul 2000, a intrat
în proprietatea concernului rus Ruskii Aluminii, deţinut de oligarhii ruşi
Oleg Deripaska şi Roman Abramovici. De fapt, era prima fabrică din industria
aluminiului care ajungea pe mâna ruşilor. După doar trei ani, motivând că nu
îi aduce profit, Deripaska a închis ALOR. În 2004, s-a încercat redeschiderea
combinatului, dar tentativa a eșuat. Astfel că, în 2006, ALOR Oradea a fost
închisă definitiv. Ulterior, patronul rus și-a recuperat „investiția” prin
vânzarea terenului de sub fabrică, adică 30 de hectare plus alte 40 ocupate de
halde. Iar asta a însemnat sfârșitul singurei fabrici de alumină care folosea
bauxită românească.
Pe
sol, dar și în subsol
Dacă
am compara economia unei țări cu o ființă vie, industria metalurgică ar fi
sistemul osos, iar petrolul și gazele naturale, sângele, fără de care nici un
organism nu poate funcționa. Motiv pentru care magnații ruși nu au ignorat
nici exploatarea acestor resurse. Iar în acest domeniu în România acționează
doi mari „jucători” ruși: Lukoil pentru industria petrolieră și Gazprom în
domeniul gazelor naturale.
Lukoil:
Acasă la el, în Rusia, concernul Lukoil este pe locul doi, atât în ceea ce
privește importanța, cât și „potența” financiar-economică. Oficial, este o
firmă privată. Cel care își arogă statutul de acționar majoritar este
miliardarul ruso-azer Vagit Alekperov, care deține 20,4 la sută din acțiuni.
Afacerile Lukoil în România au început în 1998, când firma rusă a cumpărat de
la FPS 51 la sută din acţiunile complexului Petrotel. Afacerea s-a parafat în
vremea în care se negocia cumpărarea Lukoil de către concernul american
ConocoPhilips. Ulterior, tranzacția cu americanii a căzut, astfel că Petrotel
a rămas în proprietatea rușilor. În februarie 1998, la momentul privatizării,
Petrotel avea la Bancorex o datorie de 53,84 milioane de dolari. Dar, la scurt
timp după parafarea contractului, Guvernul CDR, condus de răposatul Radu
Vasile, a dat o ordonanță de urgenţă prin care plata datoriei a fost amânată
cu 25 de ani. Atunci, statul român a primit pentru Petrotel suma de 16.797.549
dolari. În urma tranzacției, Lukoil Europe Limited Anglia, o subsidiară a
companiei mamă din Rusia, a devenit acţionar majoritar al rafinăriei.
Ulterior, în vremea crizei economice, Petrotel s-a confruntat cu mari pierderi
financiare. Spre exemplu, în 2012, a avut o cifră de afaceri de 6,39 miliarde
lei, mai puțin cu circa 270 milioane de lei decât în anul anterior. Cu toate
acestea, tot în 2012, Lukoil a primit în concesiune două blocuri în apele
teritoriale române din Marea Neagră: EX-29 Est Rapsodia și EX-30 Trident.
Inițial, Lukoil trebuia să exploreze concesiunile împreună cu americanii de la
Vanco International LTD (80 la sută Lukoil, 20 la sută Vanco). Dar, în
noiembrie 2012, Romgaz a preluat o participație de 10 la sută în cele două
proiecte.
La
un moment dat, Ambasada Rusiei la București, care cita statisticile vamale
românești, a anunțat că în 2013 volumul schimburilor comerciale româno-ruse a
fost de 4,986 miliarde de dolari, în creștere cu 12,8% față de anul anterior.
Și tot atunci, importurile României din Rusia ar fi fost de 3,147 miliarde
dolari, în creștere cu 2,5% față de anul precedent. Iar exporturile noastre în
Rusia au fost de 1,839 miliarde de dolari, în creștere cu 36,1%. În ceea ce
privește investițiile, între 1998 și 2008, companiile rusești au achiziționat
masiv active industriale din România, investiții care au atins un total de
circa 2,1 miliarde dolari. Dar, în lipsa unor statistici asumate oficial,
aceste valori sunt relative și au doar un caracter informativ.
Dezastrul
Lukoil a început în 2014, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a
declanșat o anchetă în cursul căreia concernul rusesc a fost acuzat de
fraudarea bugetului național. Concret, procurorii au afirmat că, între 2008 şi
2014, S.C. Petrotel Lukoil S.A. ar fi făcut plăți externe de 15,5 miliarde
euro și, în același timp, ar fi avut încasări din străinătate de 11,3 miliarde
euro. Diferența de circa 4,30 miliarde euro a fost considerată semnul clar că
firma rusească ar fi încercat să transfere profitul în străinătate. Astfel că,
în toamna aceluiași an, anchetatorii au pus sechestu pe clădirile şi
terenurile companiei. Imediat, Rusia a reacționat prin ambasador: „În calitate
de Ambasador al Federației Ruse, sunt foarte îngrijorat de evenimentele
desfășurate în jurul rafinăriei Petrotel, care aparține companiei ruse Lukoil,
precum și de atmosfera care se creează în legătură cu această situație…” De
parcă nu ar fi avut studii juridice și nu ar fi avut habar ce înseamnă un
sechestru, fostul Premier Victor Ponta a intervenit și el în favoarea rușilor.
Pe 9 octombrie 2014, el a declarat: „Cei care au comis fapte penale nu fugeau
cu conducta în Rusia sau nu știu unde, și nici rafinăria nu o mutau mâine…”
După câteva săptămâni, instanţa a decis ridicarea unei părţi din sechestru,
iar compania şi-a reluat activitatea. La începutul lui 2015, procurorii au pus
sechestru pe antrepozitul fiscal al concernului rus. Ancheta Lukoil continuă.
Dar un lucru este deja clar: în acest caz, afaceriștii ruși nu s-au comportat
chiar ca niște „asasini financiari”. În definitiv, cine este atât de nebun
încât să omoare găina care-i face ouă de aur? În schimb, jumulesc de pe
Petrotel ultimul bănuț pe care îl pot scoate de acolo. Iar asta se întâmplă și
în ziua de azi.
Gazprom:
„dictatorul” gazelor naturale
Gazprom
este considerat cel mai mare producător mondial de gaze naturale. În Europa,
concernul rus asigură circa o treime din necesarul de gaze naturale. Concernul
este condus, în tandem, de către directorul general Alexey Miller și Viktor
Zubkov, președintele consiliului de administrație, ambii oameni de încredere
ai lui Putin. Analiștii susțin că, în 2015, exporturile Gazprom către țările
europene au crescut cu circa 8 la sută. La un moment dat, Alexei Miller,
directorul general al concernului, a declarat că în 2015 Gazprom „a exportat
159,4 miliarde metri cubi de gaze naturale spre statele din afara CSI, cu 11,8
miliarde metri cubi mai mult decât în 2014”.
De
câțiva ani încoace, Gazprom a declanșat un soi de ofensivă economică prin care
forțează intrarea pe piața românească de carburanți. Ofensivă exercitată prin
intermediul firmei sârbești NIS Petrol, pe care o controlează nemijlocit.
Inițial, pătrunderea s-a făcut prin benzinării, ținta fiind că, până la
începutul anului 2016, NIS să dețină circa 10 la sută dintre unitățile de
desfacere a produselor petroliere. Momentan, nu există date statistice care să
confirme ori să infirme dacă această țintă a fost atinsă; vom afla anul
viitor, când datele statistice vor fi publicate. Dar, prin NIS Petrol, Gazprom
deține o serie de concesiuni petroliere în județul Timiș, la Jimbolia, și în
Bihor, la Tria. Neoficial, s-a aflat că acolo NIS Petrol folosește pentru
extracție procedeul fracturării hidraulice, adică exact acela care a declanșat
celebrele proteste de la Pungești.
Tot de Gazprom se leagă și dezastrul de la RAFO Onești. Foarte mulți ani la rând, RAFO Onești a fost considerată o imensă „gaură neagră” care a înghițit sume imense de bani din bugetul de stat. În 2006, Balkan Petroleum, firma deținută pe atunci de Marian Iancu, a vândut pachetul majoritar al RAFO către Petrochemical Holding, companie deținută de rusul Iakov Goldovskiy. Inițial, acesta a investit circa 600 milioane de euro, ca să evite falimentul rafinăriei căreia i-a achitat datoriile la stat. Atunci, rusul intenţiona să transforme rafinăria într-o mare unitate petrochimică şi s-o integreze într-un complex care să cuprindă RAFO, Petrochemical Argeş, Oltchim Râmnicu Vâlcea, o parte din Carom Oneşti şi Chimcomplex Borzeşti. În această idee a cerut, de la statul român, garanții pentru un credit de 330 milioane de euro. Cererea i-a fost însă refuzată. Iar asta a dus RAFO Onești, în insolvență, la un pas de faliment. De fapt, dezastrul de la RAFO a fost o afacere deosebit de complexă. O afacere în care rusul Goldovskiy nu a acționat chiar ca un „asasin economic” veritabil. Acolo a fost implicat și factorul politic românesc, motiv pentru care, la un moment dat, întregul scandal s-a numit „Jafo- RAFO”.
Tot de Gazprom se leagă și dezastrul de la RAFO Onești. Foarte mulți ani la rând, RAFO Onești a fost considerată o imensă „gaură neagră” care a înghițit sume imense de bani din bugetul de stat. În 2006, Balkan Petroleum, firma deținută pe atunci de Marian Iancu, a vândut pachetul majoritar al RAFO către Petrochemical Holding, companie deținută de rusul Iakov Goldovskiy. Inițial, acesta a investit circa 600 milioane de euro, ca să evite falimentul rafinăriei căreia i-a achitat datoriile la stat. Atunci, rusul intenţiona să transforme rafinăria într-o mare unitate petrochimică şi s-o integreze într-un complex care să cuprindă RAFO, Petrochemical Argeş, Oltchim Râmnicu Vâlcea, o parte din Carom Oneşti şi Chimcomplex Borzeşti. În această idee a cerut, de la statul român, garanții pentru un credit de 330 milioane de euro. Cererea i-a fost însă refuzată. Iar asta a dus RAFO Onești, în insolvență, la un pas de faliment. De fapt, dezastrul de la RAFO a fost o afacere deosebit de complexă. O afacere în care rusul Goldovskiy nu a acționat chiar ca un „asasin economic” veritabil. Acolo a fost implicat și factorul politic românesc, motiv pentru care, la un moment dat, întregul scandal s-a numit „Jafo- RAFO”.
O
balanță economică interesantă
Pe
vremea SOVROM-urilor, circula o vorbă amară care descria exact relațiile
„frățești” cu URSS: „Noi le dăm grâul, iar ei ne iau petrolul”. Ei, asta era
pe vremuri. Acum, după ce am revenit în capitalism, balanța economică
ruso-română s-a mai echilibrat într-o oarecare măsură. Evoluția investițiilor
rusești în România, derulate mai ales prin firme presupus private, este greu
de urmărit. Iar asta cu atât mai mult cu cât majoritatea lor s-a făcut prin
companii cu sediul social în alte țări. În mare, se consideră că exporturile
rusești în România se ridică la circa trei miliarde de dolari. În schimb,
exporturile României în Rusia ar fi de numai 1,3 miliarde de dolari. Iar asta
aduce țării noastre un deficit de circa 1,7 miliarde dolari.