Patrick Andre de Hillerin
Trollul de net la bătrânețe. Azi: Vladimir Tismăneanu
28 DECEMBRIE 2014
După toate regulile lumii sale meschine, Vladimir Tismăneanu este un om împlinit. Locuiește în Washington, predă la o universitate americană, are nenumărate cărți și studii publicate în Occident, are un CV extrem de bogat, e aproape cineva. Și, totuși, nimic nu pare a-i da acea stare de serenitate ce vine, de obicei, la pachet cu împlinirea.
Unii îl venerează, alții și l-au zugrăvit drept icoană pe peretele pe care și-au aninat diplomele de luptători post-coitum împotriva comunismului. Pentru că un președinte mahmur l-a numit șef de comisie și i-a îmbrățișat raportul, Vladimir Tismăneanu se simte îndreptățit să fie autodeclaratul expert suprem în comunisul românesc. Și în istoria recentă românească. Din punctul său de vedere, orice s-a întâmplat între 1945 și 1989, cu vagi prelungiri spre 2014-2015, trebuie să aștepte sentința sa pentru a putea fi plasat de partea albă sau de cea neagră a istoriei
Acum, zilele astea, lui Vladimir Tismăneanu i-a cășunat pe decorarea de către KWI a lui Octav Bjoza. Și desigur, vinovat de această decorare este Andrei Muraru, care l-a împins pe Președinte într-o capcană mortală din punctul de vedere al magistrului Tismăneanu.
Octav Bjoza este președintele AFDPR (Asociația foștilor Deținuți Politici), o asociație care mai numără câteva sute de mebri, toți supraviețuitori ai închisorilor și regimului de exterminare comuniste. Ca autor al raportului de condamnare a comunismului ce-i poartă numele, Vladimir Tismăneanu ar fi trebuit să aibă în acești oameni niște aliați. În timp ce familiei sale îi era livrată hrana la căsuța din Primăverii de către Gospodăria de Partid, membrii actuali ai AFDPR își înjumătățeau rația infimă de arpacaș, împărțind-o cu suferinzii și muribunzii. Foștii deținuți politici din timpul regimului la a cărui violentă și nedemocratică instaurare a contribuit familia Tismăneanu ar fi vorbit cu șeful comisiei prezidențiale care lucra la raportul asupra comunismului, ar fi avut multe de povestit, dar atragerea lor într-un real proces al comunismului ar fi dăunat aurei științifice ce plutește în jurul marii mistificări băsesciene.
Octav Bjoza s-a născut în 1938. Și, totuși, este acuzat de către Tismăneanu și de către marele Mircea Marian că ar fi legionar. Îl și văd defilând, la doar câteva luni, în cămașă verde și cântând imnurile Legiunii, cu mâna dreaptă ridicată. Dar nu, este legionar pentru că într-o apariție publică din 2009, când era deja președinte al AFDPR, a participat la o comemorare a legionarilor morți în închisoarile comuniste și a declarat că a avut ce învăța de la aceștia. Ei bine, e un motiv numai bun pentru ca Vladimir Tismăneanu să scrie nu mai puțin de trei articole (deocamdată) despre greșeala impardonabilă a Președintelui României de a-l decora pe acest “criminal”. Și, evident, de a cere demisia consilierului Andrei Muraru, care ar fi propus această nepermisă decorare.
Nu-mi place Iohannis și cu atât mai puțin îmi plac legionarii. Cei care se întâmplă să mă citiți de ceva mai multă vreme știți asta. Dar cu atât mai puțin îmi plac trollii bătrâni, înfometați după atenția publicului. Căci Vladimir Tismăneanu asta este: un troll de net, un cerșetor de atenție, o prostituată intelectuală care trăiește din like-uri și share-uri.
Pe vremea când Vladimir Tismăneanu conducea Consiliul Științific al IICMER și deconta telefoane și cazări fabuloase, director științific al aceluiași institut era Mihail Neamțu. Un puțoi supra-evaluat care comisese texte pro-legionare de mii de ori mai crunte decât declarația celui care, ca președinte AFDPR, îi omagia în egală măsură pe toți camarazii săi de suferință. Și, totuși, Tismăneanu, urmașul și beneficiarul direct al comnunismului impus cu șenilele și țeava T-3834-ului sovietic nu avea probleme în a conviețui alături de micul pupincurist academic, dar are acum, când președintele României a făcut un gest de reparatorie normalitate
A face din Octav Bjoza un exterminator de evrei, un dușman al democrației și un criminal nu denotă decât micimea sufletească a unui așa-zis guru anti-comunist care vrea să se răzbune, de fapt, pe cel care i-a succedat la conducerea IICMER.
În definitiv, Vladimir Tismăneanu nu este decât un Serghei Mizil cu ceva mai multă școală și fără tatuaje. E tot ce-i deosebește. Altfel, sunt cam același tip de lepră crescută în Primăverii, doar că au ales drumuri diferite pentru disidență.
Mi-e scârbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu